Ce minune!
Se mai păsrează și astăzi
mori de vînt!
Mori de vînt ne tot macină viața!
Mori de vînt nu mai îmbătrînesc!
E dureroasă
nostalgia lor mută
pentru clipele
pe care ni le distrug.
Morile de vînt
freamătă voluptos,
ca niște păsări enorme,
vertiginoase.
Ninge cu fulgi albi,
saci se tot umplu cu amintiri!
Mori de vînt -
înaripate ființe de lemn,
ce ne consolează jalnica dispariție
în bătaia viforelor reci de iarnă.
Le descoperi grația,
le admiri splendoarea,
cînd fascinat vezi
că aripile morilor de vînt
ramîn în mișcare,
veghind zările,
asfințitul sângeriu,
așteptînd noi sîmburi pentru făină.
Ca niște semne de întrebare
se profilează în univers
mori de vînt.